Fitotensin Forte, C47, 63 capsule, Fares Recomandat persoanelor cu hipertensiune arterială esențială gradul I de novo cu valori ale tensiunii arteriale de până la 160/100, necomplicată Asocierea optimă a ingredientelor bioactive asigură efectul dorit cu 1 capsulă de 3 ori pe zi După o lună de administrare s-au obținut scăderea valorilor tensionale la 140/85 mmHg la 68,57% din pacienți iar după trei luni din totalul pacienților 74,28% au ajuns la 140/80 mmHg, iar dintre aceștia 42,3% au ajuns la valoare mai mică sau egală cu 130/80 mmHg Administrarea pe termen lung nu generează efecte adverse Respectând modul de administrare recomandat după o lună s-au obținut scăderea valorilor tensionale arteriale la 140/85 mmHg. După trei luni, 74.28% dintre pacienti au ajuns la o valoare a tensiunii arteriale de 140/80 mmHg, iar dintre aceștia 42,3% au ajuns la valoare a tensiunii arteriale mai mică sau egală cu 130/80 mmHg Fitotensin Forte conține atât plante utilizate tradițional (păducel, talpa gâștii, vâsc), cât și plante a căror efect a fost confirmat prin studii recente (șerlai, bergamot) Asocierea complexă de extracte, uleiuri esențiale și plante generează eficiență și efect rapid, biocompatibilitate și lipsa efectelor secundare Eficiența și siguranța produsului, in administrarea pe termen lung, sunt asigurate de componentele de calitate superioară 100% natural, fără excipienți, asigura o biodisponibilitate optimă. Compozitie: vâsc (Visci folium cum stipites) 72 mg frunze şi flori de păducel (Crataegi folium cum flore) 72 mg tarhon (Dracunculi herba) 72 mg extract uscat de păducel (Crataegi folium cum flore) standardizat în min. 0,3% vitexina şi proantocianidine oligomerice 54 mg talpa gâştii (Leonuri herba) 54 mg usturoi (Allii sativi bulbus) 28 mg ulei esenţial de şerlai (Salviae sclareae aetheroleum) 4 mg ulei esenţial de bergamot (Citri bergami aetheroleum) 4 mg. Vâscul a jucat un rol major în mitologia popoarelor germanice. Este cunoscută povestea lui Pliniu, conform căreia pentru druizi era unul dintre cele mai sacre lucruri. Ei considerau că vâscul trebuie cules cu respect şi tăiat cu un cuţit de aur. Utilizarea sa medicinală merge în urmă, în perioada precreştină a lui Hippocrate. A fost lăudat de mulţi alţi medici din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea ca un bun remediu. Vâscul susţine funcţia cardiacă şi contribuie la sănătatea vasculară. Păducelul a fost găsit într-o notă din secolul al XVII-lea, privind flora medicinală, citată de către H. Leclerc (biochimist francez, începutul sec. XX), în care se menţionau efectele sale benefice asupra aparatului circulator. În a doua jumătate a secolului XIX, păducelul a fost folosit de către un medic irlandez cu mult succes în numeroase probleme ale inimii. Studiile recente confirmă în bună parte potenţialul pozitiv al păducelului în aceste cazuri. Tarhonul este o plantă comună în grădinile noastre, cultivat de aproximativ 600 de ani şi cu o lungă istorie de utilizare culinară. A fost descris în texte de referinţă de plante medicinale din secolele XVII – XIX în care autorii au prezentat planta din punct de vedere anatomic dar şi utilizările sale medicinale tradiţionale. De pe atunci se folosea sub formă de infuzia, dar se cunoştea în mare şi compoziţia uleiului său esenţial. Talpa gâştei figura deja în prima carte despre plantele medicinale apărută în Germania – „Hortus Sanitatis” (Mainz 1485) – cu recomandări pentru inimă, recomandările preluate ulterior şi de către Lonicerus şi Matthiolus (secolul XVI), aceştia din urmă descriind-o ca pe un întăritor al inimii. Usturoiul a fost descris în detaliu, ca plantă medicinală, de către Dioscorides. Prezintă o lungă şi bogată istorie de utilizare culinară şi medicinală. Pliniu povesteşte de importanţa pe care i-o acordau egiptenii antici, îl pomeneşte Homer, romanii hrăneau muncitorii pentru a-i întări şi soldaţii pentru a le trezi curajul. Este prezent în cărţile medicale europene începând din secolul XVI şi până în zilele noastre. Usturoiul contribuie la sănătatea vasculară, la menţinerea sănătăţii inimii şi a nivelelor normale de colesterol. Originea şerlaiulu i se găseşte probabil în insula Creta, de unde s-a extins în toată zona mediteraneană. Este cunoscută de peste 2000 de ani, când celţii o utilizau pentru prepararea unui ceai utilizat în scopuri rituale. Datorită mirosului său unic, uleiul esenţial de Sclarea are numeroase utilizări în domeniul parfumeriei, dar şi al cosmeticii şi al băuturilor. Este indicat în stări generate de solicitarea nervoasă. Bergamota conţine un ulei deosebit de apreciat în parfumerie, dar şi din punct de vedere farmacognostic. Prezentat ca stimulent uşor în King’s American Dispensatory (1898) şi devenind oficial în Farmacopeea Statelor Unite din 1980, astăzi uleiul esenţial de bergamotă a fost demonstrat ştiinţific ca fiind eficient şi sigur pentru crearea unei stări pozitive. Mod de administrare: C âte 1 capsulă de 3 ori pe zi, între mese*. Dacă este nevoie de un efect mai puternic,
